İstanbul – vacanța fetelor ( Gașca Călătoare #1 )

Se iau trei gagici din UK, una din Belgia și două din România, se alege ca punct de întâlnire singura metropolă din lume așezată pe două continente și se pune de-o petrecere aniversară de toată pomina!!!

Și pentru că tot m-am lăudat de-a lungul timpului că îmi place al naibii să mă ocup cu organizarea vacanțelor personale și că întotdeauna le prefer pe cele de tipul DIY în locul celor organizate de diversele agenții de turism, dragile mele tovarășe de călătorie m-au intitulat șef de trib și ghid „neautorizat și experimental, pe timpul și buzunarele lor 😜”

Curios să vezi cum a ieșit escapada noastră?  Te invit să descoperi în continuare…

Perioadă : 13 – 16 Mai. Planul inițial era să plecăm pe 15 însă, întrucât subsemnata și cumnata însoțitoare, care trebuiau să se întoarcă în Constanța cu autocarul din Istanbul și nu au luat în calcul faptul că acesta nu circulă către România în zilele de duminică ( hai că am început bine cu organizarea 😜), am fost nevoite să ne prelungim șederea cu încă o noapte – vaaaiii, ce rău a fost!!! ( pentru soții care ne așteptau acasă, evident 🤣). Am folosit serviciile celor de la Simpa Trans iar pentru o cursă tur-retur am scos din buzunar câte 350 Ron/persoană.

Plecarea din Constanța a fost la ora 18.00 din Autogara Sud ( gara CFR ) iar în mai puțin de 12 ore eram deja în Istanbul, undeva prin Aksaray – Emniyet Terminal. Distanța până la hotel este una relativ mică, aproximativ 2 kilometri, așa că ne hotărâm repede să o luăm la pas pe străzile aproape pustii ale orașului încă adormit – era doar ora 5 jumătate a. m.

În cele 10-15 minute în care am folosit GPS-ul până la cazare, Vodafone m-a taxat cu aproape 3€ pentru traficul de date 😬. După un un calcul simplu am dedus că dacă voi folosi internetul în roaming voi fi nevoită să-mi vând un rinichi la întoarcerea în țară pentru plata facturii 😜. Indicat este să îți achiziționezi un SIM local cu trafic de date inclus – cei de la Turkcell au un pachet foarte convenabil numit Tourist Welcome Pack – sau…cum a fost și cazul meu, să abuzezi de internetul cumnatei însoțitoare, fericită posesoare de abonament Digi Mobil, care nu risca să își tripleze costul vacanței după folosirea datelor 👌.

Celelalte participante la experimentul meu turistic și-au achiziționat individual biletele de avion, low cost and just on time prin cei de la Pegasus Airlines!

Să vezi ce organizată am fost cu rezervările la cazare 😳!!!

Ca de obicei, pentru hotel am apelat la Booking.com și am ales să stăm la HHK Downtown Hotel, situat la 5 minute de mers de Grand Bazaar și de stația tramvaiului T1 – Beyazıt. Un hotel tare drăguț, curat și decent, într-o zonă liniștită în care circulația auto este restricționată în anumite intervale orare – dacă ajungi aici cu mașina personală te vor îndruma ei către cea mai apropiată parcare Ispark Otopark ( 900 metri față de hotel ). Micul dejun, deși repetitiv, este variat și chiar îndestulător. Pentru o noapte de cazare cu prima masă a zilei inclusă am plătit în jur de 20$/ persoană.

Să vezi pățanie la check in 😬: până în momentul sosirii la destinație, am tot rezervat și anulat camerele – ba dublă, ba triplă, ba de pe 13, ba de pe 12, ba până pe 15, ba până pe 16 👀…în funcție de cum au reușit fetele din UK și Belgia să se organizeze cu zborurile. Sunt sigură că bieții oameni au bănuit că ne-au sustras copiii minori telefoanele și se joacă prin aplicații 🤣 ori că nu prea suntem 🆗 la…mansardă. Ce să vezi? După toată harababura, am constatat la fața locului că aveam rezervare doar pentru prima noapte ( toate 6 ) iar noi, constănțencele, mai aveam o noapte în plus față de restul dar una în minus față de cât aveam nevoie 😳.  OMG – un început nu tocmai promițător!!!

A fost nevoie de adevărate mutări de…oaspeți, rugăciuni mentale către toate zeitățile cunoscute ( cred că până la urmă Allah a înțeles româna că în final ne-a primit sub cerul lui ❤️) și alte permutări de 3 luate câte 5 – după ce prietena noastră din Belgia a plecat pe 14, am înnoptat toate 5 într-o cameră triplă iar managerul, simțindu-se cu musca pe căciulă, nu a mai încasat nimic fetelor care au ocupat „suplimentar și de forță majoră” camera. Până la urmă domnul Hakan s-a dovedit a fi un tip tare de treabă și dispus să ne ajute – A. K. A. – să mă scoată din rah*t  ( özür dilerim 😬!!! ) După câte un check out in fiecare dimineață și câte un check in în fiecare seară, transferul bagajelor ( care nu se încadrau deloc în categoria „light travel”) ba la parter, ba la mansardă, ba la etajul 2 😆, am rezolvat-o și cu cazarea. INSHALLAH!!!  Let the party begin!!!

După Marea Întâlnire 🎉🎉, ne echipăm corespunzător cu tricouri  personalizate și aproape identice, cu tematică de Birthday Trip și Viața începe la 40 🎂 care aveau să ne asigure mici cadouri din partea localnicilor, ospătarilor și diferiților comercianți cărora le-am călcat pragul – Birthday? Here, a gift for you!!! ( nu conta că doar 2 erau sărbătorite) – și uite așa am plecat acasă cu câteva brățări, ochi de deochi, scrumiere sau suport pentru linguri 😊, ceai sau desert din partea casei. Turcii ăștia sunt minunați, jur!

Pentru prima zi a scurtei noastre escapade „girls only” aveam planificată vizita principalelor atracții turistice din centrul vechi Sultanahmet, aflat la o scurtă plimbare de hotelul nostru. Dar… first thing first – aveam nevoie de cash 😊.  Dacă ajungi aici cu valută poți schimba foarte ușor la casele de schimb pe care le vei găsi cam peste tot, don’t panic! Cel mai indicat însă este să retragi moneda locală direct de la bancomat, mai ales dacă ai card în Ron – nu te sfătuiesc să schimbi acasă leii în dolari sau euro ca mai apoi să îi schimbi aici în lire turcești. Din cercetările pe care le-am făcut înaintea plecării am descoperit că poți retrage numerar fără comision de la bancomatele Ziraat Bankası ( dacă ai card de BRD, pentru cardurile de la ING era și un comision de retragere ).

Cu ochii după ATM ul vizat și încercând să ne sustragem atenția de la vitrinele colorate și încărcate cu diverse sortimente de rahat și baclavale care ne îmbiau prin dispunerea ostentativă – para yok, deocamdată…- ajungem în Piața Sultanahmet, un loc animat, aglomerat, înțesat de turiști curioși și fericiți – pot, în sfârșit, să se bucure de libertate, pandemia fiind parcă doar o amintire trecută și neplăcută.

Găsim fără probleme bancomatul cu pricina, ne facem plinul de „fișfirei” – lire turcești pe care de acum le vom numi astfel pentru a nu induce în eroare fetele din UK și ale lor British Pounds 🇬🇧££££ a căror valoare este „ușor” mai mare comparativ cu cea a monedei locale 😝 – și ne alăturăm mulțimii la o coadă descurajantă dar care s-a mișcat destul de repede pentru a admira și a ne minuna de frumusețea și unicitatea unuia dintre cele mai importante lăcașuri de cult islamic din oraș și totodată una dintre principalele atracții turistice ale metropolei de pe malul Bosforului.

Încă de la intrare ne acoperim capul și umerii cu eșarfele aduse la pachet, ne lăsăm încălțămintea în dulapurile din lobby și ne facem loc printre zecile de turiști, încercând să găsim și noi vreun colțișor mai „aerisit” pentru câteva cadre demne de rețelele sociale. După sesiunea foto, care a durat vreo oră jumătate ( dacă nu mai bine ), găsesc un loc mai retras și încep să le povestesc fetelor istoria faimosului monument, ridicat din dorința Sultanului Ahmed I între 1609 și 1616 și care, la vremea respectivă, a stârnit numeroase controverse, fiind singurul lăcaș de cult cu 6 minarete – numărul acesta fiind rezervat Moscheii închinate Profetului din Mecca.

În peisaj apar și niște medalioane de dimensiuni considerabile, inscripționate cu scrieri în arabă ( mai exact – pasaje din Coran ) despre care nu-mi aduceam aminte să fi citit ceva în descrierea Moscheii Albastre la fel cum nici marmura de pe pereții interiori nu mi se părea chiar așa de…albastră 🤔. Le aduc la cunoștință fetelor nedumeririle și dubiile mele, care trec neobservate în euforia momentului ce cuprinsese întregul grup. Mai mult decât atât, aproape m-au făcut să cred că sufăr de vreo afecțiune înrudită cu daltonismul, întrucât ele vedeau diverse nuanțe de bleu acolo unde mie mi se părea că ar fi doar un gri… Poate sunt eu prea obosită, în definitiv doar ce am ajuns după un drum de 12 ore cu autocarul 😁.

Îmi făcusem lecțiile de acasă și, din dorința de a impresiona cu calitățile mele de ghid turistic bine documentat, am continuat să le povestesc fetelor legenda construcției celor șase minarete ale Moscheii – cum se presupune că sultanul i-a ordonat arhitectului „altı minare” ( minarete aurite) iar acesta ar fi înțeles „altın minare” ( şase minarete ) și cum, pentru a nu fi acuzat de infatuare în fața Profetului, sultanul decide să finanțeze construcția altor doua minarete pentru Moscheea din Mecca.

Și cum mă ascultau ele, dragile, cu urechile ciulite și cum îmi sorbeau fiecare frază!!! Mai că îmi părea rău că nu m-am înarmat și cu un steguleț galben, cum îi șade bine unui ghid veritabil, pe care să fie imprimat numele blogului 😜 – că agenție de turism nu am încă! Ce mai, îmi crăpa inima de mulțumire!!!

Reușesc totuși să părăsesc mărețul monument cu cordul întreg și la locul lui, asta doar până la ieșirea din grădina Moscheii când era să fac un AVC – din locul unde mă oprisem eu, cum priveam cu nerăbdare către celalalt lăcaș de cult situat în imediata apropiere și pe care urma să îl vizităm acum, mi se înfățișează în soarele amiezii, semețe și perfect aliniate, nemaipomenit de frumoase…cele 6 minarete ale Moscheii Albastre 😬.

AHA! Deci am avut dreptate, ăla nu era albastru pe pereți!!! De fapt, ăsta era cam singurul lucru în privința căruia am avut dreptare în toată povestea de le-am indrugat-o partenerelor mele de călătorie în interiorul lăcașului de cult – întrucât toată descrierea aparținea Moscheii pe care încă nu o vizitasem 🤣.

Și oare poți tu, dragă cititorule, să îți imaginezi cum am luat eu instantaneu „poziția ghiocelului” și cum am coborât brusc în bernă stegulețul ăla imaginar de culoare galbenă pe care mi-aș fi dorit să-l fâlfâi cu îngâmfare acum câteva minute 😜…și cum mi-am întipărit pe chip privirea aia de copil năzbâtios care speră să nu fie prea tare admonestat pentru prostioarele făcute… Le spun scurt și fără menajamente: Fetelor, Moscheea Albastră este cea de vis-a-vis, asta a fost Hagia Sophia!

Un râs isteric a izbucnit la unison, stârnind curiozitatea și nedumerirea celorlalți turiști – era de-a dreptul ciudat că păream posedate când abia ieșisem din casa Domnului 😜. Chiar și în condițiile date, fetele trebuie să recunoască că, deși calitățile mele de ghid sunt ușor discutabile, la povestit stau chiar bine!!! Exact asta era problema mea acum –  mi-aș fi dorit din suflet să le spun și câte ceva despre Hagia Sophia ( la naiba, memorasem pasaje întregi de pe net în încercarea de a impresiona on site 🤣) dar parcă nu mai avea nici un farmec și, în plus, cine să mai plece urechea la mine după ce au pătimit deja atâtea!!!

După alte zeci de minute și sute de poze în zonele instagramabile din Piața Sultanahmet, constatăm cu tristețe că, din motive necunoscute până astăzi, Moscheea Albastră ( the real one 😁 ) putea fi vizitată doar în anumite perioade ale zilei și nu, nu era vorba de orele de rugăciune ale credincioșilor musulmani.  Cert este că nu puteam aștepta în zonă până la 13.45 (?) când era următoarea deschidere pentru public așa că am luat-o la picior către parcul Gülhane ( lalelelor) în speranța că vom mai găsi câteva lalele înflorite – nu am avut noroc nici de data asta – dar ne-am odihnit un pic picioarele și ne-am răcorit cu câte un fresch de portocale ( sau a fost înghețată?). Pentru prânz aveam pregătită o altă surpriză pentru fete ( plăcută, de data asta 🤣) – rezervasem o masă la unul dintre restaurantele din zonă, unul mai deosebit și foarte bine cotat pe TripAdvisor – Resto Han.

În general, atunci când călătoresc în afara țării, încerc cât mai multe preparate locale, nu neapărat în restaurante, iar alegerea locului unde voi lua prânzul /cina nu este deloc influențată de numărul de stele Michelin sau de scorul din recenzii. Nu mă dau la o parte de la Street Food sau tavernele / lokantası predominant frecventate de localnici – așa am siguranța că preparatele sunt ok din moment ce oamenii locului se înghesuie pe acolo. Totuși, fiind o ocazie specială – să nu uităm că aveam 2 sărbătorite printre noi – am decis să mă încred în recomandările zecilor de turiști de pe TripAdvisor care elogiau preparatele, ambianța, servirea și personalul acestui local micuț și cochet din vecinătatea Palatului Topkapı.

Am încercat, printre altele, faimosul Testi Kebab – care mi-a adus aminte de delicioasa tajine marocană, ( sunt preparate în mod similar, doar forma vasului de lut în care sunt gătite diferă), minunăția aia de künefe ( desert ) și ceaiul turcesc de care, efectiv, m-am îndrăgostit. Preparatele au fost, într-adevăr, divine dar ceea ce face toți banii este spectacolul pe care știu să îl facă turcii din simpla servire a mesei 😍.  Chiar ne-ați impresionat, çok teşekkür ederim!!!

După prânzul copios am hotărât să ardem caloriile vizitând alt obiectiv reprezentativ al Istanbulului – Palatul Topkapı, un complex imens ce cuprinde mai multe clădiri, împărțite în patru curți. Am plătit 420 lire turcești ( aproximativ 120 Ron) pentru biletul combinat care ne garanta accesul și în secțiunea Haremului și am pornit în căutarea lui Süleyman Magnificul și a frumoasei sale soții – Hürrem. Nu voi insista cu detalii despre obiectivul vizitat – dacă ești curios, Google îți spune absolut totul 😊. Punctez doar faptul că am petrecut aici câteva ore bune, aproape 3, și că, dacă picioarele ne-ar mai fi ținut și nu am fi avut de prins un vas de croazieră la ora 20.00, sigur am fi dedicat mai mult timp palatului.

Schimbăm repede ținutele și ne prezentăm la recepția hotelului de unde urmează să fim preluate de un reprezentant al Bosphorus Tour pentru a fi transportate către portul Eminönü, locul de unde pleacă majoritatea vaselor de croazieră în periplul lor nocturn pe luciul Bosforului. Rezervasem de acasă acest tur dar tu o poți face liniștit și în momentul în care ajungi la destinație – aproape toate hotelurile îți vor recomanda și aranja acest tip de excursie. Am plătit 35€/ persoană pentru plimbarea pe Bosfor, cu transferul de la/la hotel inclus, cina pe vas, unduirile lascive ale dansatoarelor din buric, învartirea frenetică a dervișilor și alte danțuieli tradiționale. O experiență cel puțin interesantă, lăsând la o parte meniul care mi s-a părut o glumă proastă, dar nu este ceva ce aș repeta sau aș recomanda ca un must. În schimb, cred că varianta croazierei pe timpul zilei, când te poți bucura pe deplin și de peisajele de pe malurile Bosforului, ar fi ceva mult mai pe gustul meu.

După un transfer „cu peripeții” către hotel ( nici turiștilor pakistanezi nu prea le-a plăcut meniul, ulterior l-au regurgitat în pungi spre oripilarea și îngretoșarea celorlalți ocupanți ai microbuzului – adică NOI 😳 ) , am ajuns cu ochii împăienjeniți de oboseală – unele dintre noi fiind nedormite de mai bine de 24 de ore – și am încheiat cu un pahar de vin ziua asta plină de „neprevăzut” dar absolut fabuloasă. Cheers ladies 🥂!

În articolele următoare îți voi dezvălui ce vrăji a mai făcut ghida noastră – a.k.a. EU – și de ce experiențe inedite au mai avut parte fetele – a.k.a. NOI. Până data viitoare…hoşça kal 😘!