Blood River. A Journey to Africa’s broken heart

When Cao asked them about the river, they replied that in their language it was called „nzeri” or „nzadi”, meaning „the river that swallows all rivers”. It remains a wonderfully appropriate name. The main river reaches almost 4500 kilometres across Africa, draining every marsh, lake and watercourse in a river basin larger than the subcontinent of India. Three of the Congo River’s tributaries are longer than the Rhine, western Europe’s longest river. The Congo River is fed by snow melt from the freezing summits of volcanoes in Central Africa, floodwater spilling from Lake Tanganyika, Africa’s oldest and deepest lake, and rainwater from the second-largest rainforest on the planet.

So violent and so powerful from the quantity of its water and the rapidity of its current, that it enters the sea on the western side of Africa, forcing a broad and free passage, in spite of the ocean, with so much violence that, for the space of twenty leagues, it preserves its fresh water unbroken by the brinny billows which encompass it on every side, as if the noble river had determined to try its strength in pitched battle with the ocean itself and alone deny it the tribute which all other rivers in the world pay without resistance.

Cel mai probabil ai decis să citești acest jurnal de călătorie pentru că ești tu însuți un aventurier, dornic de a explora locuri îndepărtate și de a admira sălbăticia pură a naturii. În mod sigur, paragrafele de mai sus te vor face să visezi cu ochii deschiși și-ți vor stârni ceva mâncărici în tălpi, iar următorul lucru logic de făcut, cel puțin pentru un împătimit al călătoriilor, este un search rapid pe skyscanner după cele mai avantajoase combinații de zboruri 😁!

Eu zic să te calmezi, inspiră adânc, termină cartea asta și îmi spui la final dacă mai ai chef de croaziere pe Congo…

Corespondent al Daily Telegraph, Tim Butcher ajunge în Congo pentru prima data prin 2000 și este imediat fascinat de mărețul fluviu iar ideea de a reface traseul legendarei expediții a lui H. M. Stanley ( 1874-1877) nu îi mai dă pace. Se pare că nimeni nu a mai reușit să traverseze țara de la acea îndrăzneață călătorie, cu atât mai puțin un jurnalist.

Expediția din 1874 marchează începutul istoriei Africii moderne. Relatările lui Stanley l-au încurajat pe Leopold al II-lea, regele Belgiei, să revendice bucăți din interiorul continentului, în nume propriu, forțând astfel și alte puteri europene să facă același lucru.

În timp ce Stanley pornește în expediție având la dispoziție un întreg arsenal de arme, o barcă pliantă – Lady Alice – și vreo 352 de cărăuși, Tim Butcher se aventurează în inima Africii înarmat cu un singur briceag și câteva pachete de șervețele umede dezinfectante, sperând că acestea îi vor oferi suficientă protecție…

Pornește dintr-o mică așezare din vecinătatea lacului Tanganika, ajuns aici pe calea aerului din Johannesburg. Se împrietenește cu un biciclist binevoitor și un militant pentru drepturile pigmeilor și, cu ajutorul acestora, se aventurează pe cărări sinuoase, trecând pe lângă sate arse, vaste morminte comune și rebeli Mai-Mai înarmați și agresivi. Face un scurt popas în Kasongo, un fel de Atlantis al Africii centrale, un oraș înghițit de junglă care nu mai păstrează nimic din importanța și bunăstarea dobândite în timpul colonialismului.

Următoarea etapă a acestei călătorii de coșmar îl poartă pe apele maronii ale mărețului fluviu, pentru început într-o canoe improvizată ( un trunchi de copac scobit), mai apoi ajunge la bordul unui „vapor” ruginit  și își încheie „croaziera” alături de echipajul unei bărci de patrulă fluvială a Națiunilor Unite. Evită să facă prea multe opriri pentru a nu atrage atenția (nedorită) a rebelilor și pentru că riscă să fie arestat, putând fi considerat spion.

În fiecare loc experimentează un sentiment dezolant de singurătate și izolare acompaniat de certitudinea că regulile normale de decență ale omenirii nu se aplică în junglă.

RDC – cunoscută în trecut ca fiind Congo Belgian, Statul Liber Congo sau Zair – o țară pe care ar fi nedrept să o numim „nedezvoltată” ci, mai degrabă, putem afirma că este un loc aflat în plin proces de regres. În timpul ocupație belgiene a fost construită o rețea eficientă de drumuri și căi ferate, la un cost înfiorător de mare în vieți omenești – se estimează că populația congoleză a fost înjumătățită ca urmare a exploatării și bolilor din acea perioadă. Până în 1960 – anul în care Belgia acordă independența țării – Congo se putea lăuda cu un trafic feroviar regulat și servicii de transport fluvial eficiente, precum și cu 111 971 km de drumuri în condiții foarte bune. În zilele noastre, doar 1000 km din aceasta au rămas practicabile.

While the Western world moves ahead with advances in medicine and technology, the people of the Congo are falling further and further behind. There was one sentence that stays with me after hearing it right across country, from Lake Tanganiyka in the east to the lower Congo River in the west. It come up in conversation with almost every Congolese person I met :villagers, priests, miners, fisherman. As I asked them about their situation they would, inevitably, tell me about some sort of disaster that had befallen them, whether it was an attack by rebels, a major flood or a political crisis and, just as inevitably, they all finished with the same words – „And we fled into the bush.”

Congo, așa cum îl vedem prin ochii lui Tim Butcher, este o națiune distrusă de decenii de război, în care sărăcia lucie a transformat fărădelegile, violurile sau crimele în rutină cotidiană.

De-a lungul călătoriei autorul este constant impresionat de voința disperată a oamenilor de a se agăța de rămășițele vechii ordini, singura lor ancoră împotriva anarhiei moderne. În Kibombo întâlnește un funcționar al căilor ferate care revine cu conștiinciozitate zilnic la serviciu, chiar dacă nici un tren nu a mai trecut prin acea gară de 6 ani. În Kisangani comercianții așteaptă vapoarele cu turiștii care, evident, nu vor veni niciodată. Pe malurile fluviului un pescar îl roagă cu lacrimi în ochi să îi scoată din țară fiul de 4 ani, scăpând-ul astfel de o viață mizerabilă, marcată de boală și foame.

În ciuda a 130 de ani de dezvoltare socială, economică și tehnologică, paradoxal, nu se vede nici o diferență între Congo – ul pe care l-a descoperit Stanley în 1874 și cel văzut de Butcher în 2004.

Da, este adevărat că în trecut Evelyn Waugh și Graham Green au vizitat acest loc, că Humphrey Bogart și Katharine Hepburn au ajuns în această țară pentru a filma „The African Queen”, la fel cum este adevărat și faptul că un supersonic a survolat spațiul aerian congolez pentru pura plăcere a președintelui dar, în zilele noastre, realitatea este că bărcile putrezesc în nămol pe malurile mărețului fluviu iar majoritatea drumurilor și mare parte a așezărilor umane au fost înghițite de junglă. RDC este, din nou, cea mai înfricoșătoare și înapoiată țară de pe glob.

The normal laws of development are inverted here in Congo. The forest, not the town, offers the safest sanctuary and it is grandfathers who have been more exposed to modernity than their grandchildren. I can think of nowhere else on the planet where the same can be true.

Determinarea ( sau nebunia / inconștiența) îndrăzneață a autorului și talentul său narativ au drept rezultat acest clasic jurnal de călătorie, nerecomandat celor slabi de inimă ☠️!!!

Epuizantele zile în șaua motocicletelor l-au adus într-o stare de semi-conștiență. Îți va povesti despre locurile în care oasele umane erau mult prea numeroase pentru a mai fi îngropate și recunoaște că a rămas împietrit, dezorientat și extrem de copleșit în nenumărate rânduri. În afara unui singur crocodil pe care l-a întâlnit, toate celelalte animale pe care are ocazia să le vadă, sunt moarte.

There was no birdsongs, no scruch of monkeys. Everything edible has long since been shoot or trapped for the pot by local villagers.

„Blood River. A Journey to Africa’s broken heart” este o poveste captivantă și tulburătoare, un tablou care reflectă extrem de bine realitatea Africii de astăzi. În ultimele pagini ale cărții, Tim Butcher conclude extraordinara sa călătorie cu:

I touched the heart of Africa and found it broken.

Poți să te înfurii, să te simți revoltat sau poți să plângi pentru acest pământ eșuat, distrus și trădat dar, te implor – NU ÎNCERCA SĂ AJUNGI ACOLO!!! Cel mai probabil nu vei supraviețui…

Dacă ești pasionat de călătorii dar nu ești dispus (încă) să te aventurezi în inima Africii și să traversezi de două ori Ecuatorul navigând de-a lungul fluviului Congo, poți să îți faci o ideea despre ce provocări ai de înfruntat citind cartea lui Tim Butcher pe care o poți găsi AICI – deocamdată doar în limba engleză.