20 de curiozități despre obiceiurile mele literare

Pornind de la provocarea literară care circulă prin blogosferă în ultima perioadă – ”How I read books” – un fel de leapșă tare drăguță căreia i-au răspuns deja foarte mulți bloggeri ( și au făcut-o atât de frumos!!! ), m-am gândit să vă prezint – într-o ordine total întâmplătoare – câteva dintre obiceiurile mele de lectură. Dacă sunt ciudată sau nu – asta o să decideți voi!

Înainte de lectură :

1. Nu trag niciodată cu ochiul la finalul cărții, știu că sunt multe persoane care o fac 😁, dar, pur și simplu, pentru mine nu are sens; ar risipi toată magia și oricum, eu ador surprizele. ( uneori, la finalul cărții am parte de o surpriză cu un gust amar dar…asta face parte din viața de cititor 😁 ).

2. Înainte de a cumpăra o carte am o plăcere nebună de a-mi băga nasul printre pagini, de a inspira parfumul acela de hârtie și tuș – este un obicei pe care nu-mi aduc aminte când l-am adoptat dar puteți fi siguri că, dacă nu-mi place cum miroase, nu voi cumpăra cartea aia indiferent de titlu, de coperta atrăgătoare, de publicitatea creată în jurul ei sau de toate recomandările din blogosferă.

3. Dacă îmi iese în cale un titlu necunoscut citesc câteva pasaje la întâmplare, verific pagina „Conținut“ pentru a-mi face o idee mai clară asupra subiectului tratat, intru repede pe Goodreads să văd cum este cotată și, dacă tot sunt acolo…mai citesc și câteva recenzii 🤓.

4. Dacă este vorba de un autor pe care nu l-am citit până atunci fac întâi niște „investigații“ – cine e, de unde vine, ce a mai scris, cum au fost primite cărțile sale de către cititori… dacă a luat sau nu premii este irelevant pentru mine – am citit o mulțime de autori premiați cu a căror operă nu am rezonat deloc.

5. Verific întotdeauna numărul de pagini și, odată începută lectura, calculez constant numărul de pagini rămas până la finalul cărții 📟- chiar dacă povestea îmi place la nebunie! Contabilitate, nu glumă!!! ( sau doar un obicei…deplasat? 🤔 )

6. Citesc întotdeauna prefața chiar dacă mă enervează groaznic atunci când dezvăluie mai mult decât ar trebui din carte, dar în cazul unor clasici prefața îmbogățește textul propriu zis, aducând în plus și unele noțiuni de istorie a literaturii.

7. Alegerea următoarei cărți poate fi ceva spontan, care ține de starea mea de spirit de la momentul respectiv, de dispoziție, de vremea de afară 😁… Există însă și situația în care, deși am 6-7 cărți necitite care mă așteaptă cuminți în biblioteca personală, nu mă pot decide pentru niciuna dintre acestea indiferent cât le-aș răsfoi sau…mirosi. Și uite așa ajung pe Amazon și mă pricopsesc cu vreo două cărți în format Kindle în engleză și vreo trei în italiană – problemă rezolvată!!! ( cel puțin pentru o lună…)

În timpul lecturii :

8. Dacă în timpul școlii expresia „scoateți o foaie de hârtie“ mă lua prin surprindere și mă îngrozea de fiecare dată, acum, la aproape 30 de ani distanță, de bunăvoie și nesilită de nimeni, când mă apuc de citit am mereu la îndemână o agendă în care îmi notez citatele interesante sau cuvintele de sensul cărora nu sunt sigură și pe care ulterior le caut în DEX.

9. Nu subliniez/ evidențiez frazele importante, nu fac notițe pe marginile albe – nici măcar cu creionul – nu îndoi colțul paginilor și nu-i suport pe cei care o fac ( …folosesc întotdeauna un semn de carte sau orice înlocuitor pentru acesta ).

10. Se întâmplă să citesc două cărți simultan, deși nu foarte des. Pentru zilele mai lejere de la job am mereu un e-book la îndemână, acasă prefer cartea tipărită pe care, de altfel, o port în geantă pretutindeni indiferent dacă am sau nu timp pentru lectură ( nu se știe niciodată cât am de așteptat la dentist 😁 )

11. Având constant în preajmă un copil de 2 ani (care cere câte ceva la intervale regulate …) și unul de 11 ani ( care încă îmi solicită ajutorul la teme ) ar fi absurd să sper măcar că voi avea momente de liniște deplină pe care să le folosesc pentru lectură 😢. Așa că m-am adaptat chiar foarte bine la cititul într-un mediu „poluat fonic“ 😁 iar asta mă ajută să pot citi oricum și oriunde – în autobuz, în avion, în diversele săli de așteptare, în parc…chiar și în vacanță, dar numai seara, înainte de culcare.

12. Nu am momente preferate din zi pe care să le dedic lecturii dar seara obișnuiesc să citesc cel mai mult. Dacă este vorba de o carte care îmi place foarte mult pierd adesea noțiunea timpului și realizez că a trecut de mult miezul nopții… În weekend îmi place să-mi savurez cafeluța de dimineață în pat în compania unei cărți.

Alte obiceiuri :

13. Înainte să am acces la internet alegeam o carte în funcție de copertă, de scurta descriere de la sfârșitul cărții sau la îndemnul vreunui prieten care mi-o recomanda cu însuflețire. Acum, în era digitală, când totul este la un click distanță, mă informez de pe diversele site-uri de profil, bloguri literare ( din țară sau din afara ei ), paginile de Facebook dedicate cărților sunt și ele sub lupă iar vizitele aproape zilnice pe site-urile librăriilor online mă pun în temă cu ultimele apariții literare.

14. Nu împrumut cărțile din biblioteca personală decât persoanelor pe care le cunosc FOARTE bine ( extrem de puține la număr ); nu aș suporta să-mi fie restituite altfel decât intacte. Prin 2014 am împrumut o carte unui „prieten“ care nu a avut ocazia să mi-o restituie nici până în ziua de azi! Între timp el s-a stabilit în altă țară iar eu mi-am recumpărat cartea și mi-am învățat lecția.

15. Se întâmplă foarte rar să recitesc o carte. Am un număr impresionant de cărți în wishlist la care se tot adaugă altele noi ( în funcție de timpul petrecut prin blogosfera literară… ) așa că îmi este aproape imposibil să revin asupra unui titlu.

16. Nu aleg cărțile în funcție de numărul de pagini dar le prefer pe cele care au peste 300 și le devorez în egală măsură și pe cele de peste 1000 – Ken Follett este preferatul meu.

17. Îmi place să țin evidența lecturilor – din fiecare lună, din fiecare an, din fiecare vară ( această perioadă este una foarte încărcată pentru mine iar timpul pentru citit se reduce cu mult…). Folosesc Goodreads pentru asta dar încă nu am renunțat la agenda mea în care îmi notez fiecare titlu, data când am început lectura și data de sfârșit – scrisul de mână este o plăcere pentru mine care nu va putea fi vreodată egalată de plimbatul degetelor pe o tastatură, indiferent cărui super gadget îi aparține aceasta.

18. Așa cum am spus deja, combin cărțile tipărite cu cele în format e-book dar, dacă la un moment dat ar trebui să aleg între ele, aș opta fără nici o reținere pentru cartea tipărită. Nimic nu se compară cu mirosul ăla inconfundabil al cărții proaspăt scoase din tipar sau cu cel al unei cărți vechi, având propria ei poveste, primită în dar de la cineva drag acum muuult timp și pe care este suficient să o răsfoieși și să îi inspiri parfumul pentru a te reîntoarce în timp…

19. Apropo de daruri … nu prea obișnuiesc să ofer cărți. Singura persoană pentru care un pachet de cărți frumos ambalat reprezintă cadoul ideal la aniversări este sora mea, pentru că este și printre puținele persoane cărora le împrumut cărți, așa că, să zicem, îi cunosc preferințele literare. Lectura este ceva personal și fiecare știe cel mai bine ce i se potrivește într-o anumită perioadă. Din punctul meu de vedere, șanșa de a oferi în dar cuiva cartea potrivită este cumva asemănătoare cu reușita unei căsnicii aranjate de rude pentru doi tineri care nu s-au văzut până atunci!

20. Atunci cînd îmi rămân 100 de pagini până la finalul cărții parcă îmi doresc să pot citi mai repede, să termin mai repede, să pot trece cât mai repede la următoarea lectură. Problema majoră o constituie cărțile care mă amețesc atât de tare, care reușesc să îmi dea cumva lumea peste cap, care îmi schimbă perspectiva asupra lucrurilor și situațiilor…de sub vraja acestor cărți nu prea reușesc să ies așa, cu una, cu două – am nevoie de câteva zile pentru a putea trece mai departe.

Avem vreo ”ciudățenie” în comun? Care sunt obiceiurile tale de lectură? Ești liber să le enumeri în secțiunea de comentarii sau, dacă ai un blog, să ne spui povestea ta acolo.