Books

Fried Green Tomatoes at the Whistle Stop Cafe by Fannie Flagg

img_20190219_1250351222832640.png

Mi se întâmplă adesea să citesc prin blogosferă sau prin diferitele grupuri de lectură din care fac parte recenzii minunate și extrem de atractive ale unor cărți care, la naiba, nu au fost traduse și în limba română sau pur și simplu nu sunt de găsit pe la noi.

Nu știu alții cum sunt dar eu, când mă tot împiedic pe web de același titlu unanim apreciat și elogiat, constant recomandat și în cele din urmă… ecranizat 😁, ce să zic – mă simt copleșită de o curiozitate care atinge cote alarmante și trebuie să iau măsuri de urgență.

Deși nu sunt adepta cărților electronice ( sau e-book – ca să fiu în trend 🤔) de cele mai multe ori este soluția cea mai la îndemână în astfel de cazuri așa că o scurtă vizită pe amazon reușește să-mi potolească curiozitatea și să mai adauge un titlu în biblioteca virtuală de pe kindle ( ok, își aduce contribuția și la deteriorarea lentă dar sigură a vederii mele deja șubrede – citesc pe telefonul mobil nu pe vreun dispozitiv special…🤓)

Fried green tomatoes at the Whistle Stop Cafe scrisă de Fannie Flagg a fost o adevărată relaxare pentru mine, o gură de aer proaspăt pe care l-am inspirat cu nesaț în timpul vizitei prelungite pe care am făcut-o secției de urologie a Spitalului Județean Constanța. ( …în spitalele de pe la voi aerul este la fel de sufocant, pestilențial și irespirabil? )

Personajele minunate ale acestei cărți – Idgie, Ruth, Stump, Evelyn, Ninny și toți ceilalți au monopolizat cu ușurință câteva zile din viața mea și au devenit parte integrantă.

b46eaa3d-6740-4f8c-b194-d2d39065b17c-680x1020281920084.jpeg

Încă de la primele capitole te fascinează puterea evocativă a textului, acea măiestria descriptivă a autoarei care introduce cititorul încet încet, parcă în vârful degetelor, în viața personajelor care își fac rând pe rând apariția printre pagini.

Nu este deloc greu să-ți imaginezi scenografia aproape teatrală pe fondul căreia se desfășoară această frumoasă poveste – salonul de înfrumusețare al doamnei Otis, oficiul poștal de unde ochiul vigilent al poștăriței Dot Weems urmărește întreaga comunitate, faimoasa cafenea a celor două prietene Idgie și Ruth… Trebuie doar să închizi ochii și te vei regăsi cu siguranță plimbându-te de-a lungul străzilor înguste și prăfuite ale micii localități din Alabama, vei auzi șuieratul trenurilor și vei adulmeca parfumul roșiilor verzi prăjite ( sau șnițel de murături? 🤔 – știu, nu sună prea tentant) și a celorlalte bunătăți care ies zilnic din cuptorul renumitei cafenele.(au în menu și alte feluri, mult mai apetisante…crede-mă pe cuvânt!)

Mireasma îmbietoare a delicateselor culinare nu reprezintă însă punctul central al atracției pentru cititor. Lucrul care emerge încă din primele pagini și cucerește inevitabil până și cel mai exigent lector, este atmosfera caldă și familială care învăluie întreaga comunitate în general și celebra cafenea în mod particular – succesul locului datorându-se tocmai acestei ambianțe prietenoase.

O altă particularitate a acestei cărți este delicatețea și simplitatea cu care autoarea reușește să integreze în paginile unui roman atât de lejer, populat de personaje obișnuite cu existențe perfect normale, deloc ieșite din comun ( ai putea crede că e vorba despre vecinii tăi de bloc…) – teme dure și profunde, extrem de serioase și, deloc surprinzător, incă de actualitate. Dintre acestea se remarcă rasismul, violența asupra femeilor și în consecință emanciparea lentă a acestora, dizabilitatea și boala (Stump își pierde o mână într-un incident și va fi nevoit să lupte întreaga viață cu acest handicap pentru a se ridica la nivelul celorlalți ), homosexualitatea ( dragostea dintre Idgie și Ruth este un sentiment care se intensifică progresiv în fața ochilor tăi fiind exprimat cu o naturalețe extremă ), moartea – care apare când te aștepți mai puțin și în cele mai variate contexte. Grație acestui evantai tematic atât de amplu fiecare cititor se va regăsi cu siguranță în cel puțin unul dintre personaje și va deveni parte integrantă a narațiunii.

Romanul se dezvoltă pe trei planuri diferite dar foarte bine delimitate. Salturile constante de la o perioadă temporală la alta și numărul relativ mare al personajelor ar putea crea confuzie la început dar, pe masură ce povestea își urmează cursul, te vor ajuta să creionezi mintal un tablou complet al locurilor și evenimentelor.

Primul plan este dedicat momentului prezent (1985-1986) iar aici facem cunoștință cu doamna Virginia Threadgoode, zisă Ninny, o bătrânică simpatică și vorbăreață, oaspetele casei de bătrâni Rose Terrace din Birmingham, Alabama. Octogenara își deapănă amintirile reconstruind anii copilăriei și tinereții sale trăite alături de familie în izolata comunitate situată în spatele liniilor de cale ferată – Whistle Stop, Alabama.

Destinatarul poveștilor sale este Evelyn Couch, o doamnă de vârstă mijlocie, depresivă și complet nemulțumită de propria existență, angajată într-o luptă continuă cu kilogramele în plus (cu toate astea, buzunarele îi sunt în permanență pline de caramele și tot soiul de ciudățenii dulci 😁), un personaj extrem de trist măcinat de un sentiment profund de eșec personal și inadecvare.

Trăirile cititorului în fața acestor capitole ar putea fi foarte bine paragonate cu ceea ce simte personajul Evelyn – observator silențios și total dezinteresat de povestirile doamnei Ninny ajunge să aștepte cu nerăbdare întâlnirea săptămânală cu noua ei amică din dorința de a afla ce anume s-a mai intâmplat cu acele persoane din trecut, pe care nici măcar nu le cunoaște dar care, grazie măiestriei vocii narative au ajuns să îi devină atât de apropiate, aproape ca niște vechi prieteni – tipul acela de prieten pe care l-ai susține necondiționat fară DAR și fără POATE.

Al doilea plan narativ ne-o prezintă pe amuzanta doamnă Dot Weems, poștărița din Whistle Stop, a cărei publicație săptămânală din ziarul local, începând din 1929 și până în 1969, prezintă evenimentele principale care au loc în sânul comunității dar și cele care se petrec în spatele ușilor închise. Aceasta este partea amuzantă a romanului întrucât buletinul informativ capătă pe alocuri o ușoară tentă de…bârfă iar întâmplările sunt povestite ca de la vecin la vecin.

A treia parte a romanului este ambientată chiar în Whistle Stop și ne ajută să integrăm poveștile doamnei Ninny având un rol esențial în clarificarea diferitele situații alambicate apărute anterior.

Există totuși și un DAR… ( cred că mai mult de unul… )

Tabloul pictat este unul idealizat, nu se simte deloc tensiunea și disperarea acelor ani în care Marea Criză Economică făcea ravagii în America. Prezența Ku Klux Klan-ului este abia notată fiind redusă la o scurtă pantomimă pe care o poți trece ușor cu vederea. Ca să nu mai vorbim despre relația dintre proprietarele cafenelei, evident homosexuală, care pare complet acceptată și deloc contestată de societatea acelor vremuri. Lipsesc câteva elemente …negative care ar fi putut conferi mai multă credibilitate textului.

Cu toate acestea merită din plin să îi aloci câteva zile chiar și numai pentru plăcerea de a te plimba liniștit ( chiar prea liniștit…) pe străzile din Alabama anilor treizeci sau pentru a descoperi rețeta șnițelului de gogonele pe care autoarea o pune la dispoziția cititorului la finalul cărții.

Dacă ai citit cartea sunt curioasă să aflu părerea ta.

Dacă nu ai avut ocazia să o citești până acum dar ți-am stârnit curiozitatea, te invit să arunci o privire pe aici . Astăzi au și reducere de 45% la carte străină!

6 gânduri despre „Fried Green Tomatoes at the Whistle Stop Cafe by Fannie Flagg

    1. Mulțumesc pentru apreciere. Ediția în limba engleză costă în jur de 70-80 ron în librăriile noastre – asta dacă e pe stoc 😁. Varianta pentru kindle m-a costat vreo 5€ dar cititul pe telefon nu justifică diferența…

      Apreciază

  1. Ați scris frumos despre carte, m-ați făcut curios și mi-am „procurat-o” (electronică, ați ghicit). Cum nu sunt chiar „copleșit de o curiozitate care atinge cote alarmante” am s-o citesc în curând. Știți ce m-a șocat un pic pe pagina asta dedicată cărții? Fotografia (probabil) din film a celor patru (probabil) personaje principale care au o dantură de Hollywood (firește), perfectă. Ireală. [O prostie, așa-i?]

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc pentru apreciere. Este adevărat, sunt actrițele principale din filmul cu același nume, ecranizare realizată în 1991 sub regia lui Jon Avnet. Încă nu am văzut filmul…sunt atât de în urmă…abia am descoperit cartea 😁!!! Aștept impresiile tale după lectură.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.