Books · Review

Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay

”Un moment întunecat din trecutul Franței” – așa este denumită ziua de 16 iulie 1942 în romanul Tatianei de Rosnay.

Autoarea franco americană ne introduce cu violență in Parisul anului 1942, în mijlocul deportării evreilor parizieni din acea fatidică lună iulie, prezentându-ne dintr-o perspectivă nouă, diferită, reacțiile actuale ale celor care vor să elimine, să treacă cu vederea sau pur și simplu refuză să afle adevărul despre acele evenimente dramatice in timpul cărora mulți cetățeni europeni au devenit complicii naziștilor în țările ocupate.

Razia de la Velodromul de iarnă (în franceză La Rafle du Vélodrome d’Hiver sau La Rafle du Vel d’Hiv) a fost cea mai mare razie și operație de arestare în masă de evrei realizată în Franța în timpul celui de-al doilea război mondial . Ea a avut loc la 16 iulie 1942 și a vizat în special evrei străini sau apatrizi refugiați în Franța. Obiectivul operației a fost restrângerea numărului de evrei din Franța ocupată de germani, potrivit cu planurile naziste de nimicire a evreilor din Europa

Regimul colaboraționist de la Vichy a mobilizat sub codul Vânt de primăvară (Vent printanier) poliția franceză pentru a participa la această operație: în Parisul (aflat sub ocupația Germaniei), circa 4,500 polițiști, jandarmi și voluntari francezi au căutat și arestat circa 11,000 evrei. Într-o săptămână au fost arestați 13,152 evrei, inclusiv 4,115 copii – sursa wikipedia

După ce au petrecut câteva zile în condiții inumane, înghesuiți în velodromul care servea drept loc de desfășurare a celor mai importante curse de ciclism, prizonierii, a căror singură vină era originea lor evreiască, au fost transportați în lagărul de la Drancy și de acolo au fost trimiși cu trenul la Auschwitz – un lung și agonizant drum către moarte.

Bestseller-ul Tatianei de Rosnay relatează într-un mod sobru și incisiv un subiect încă fierbinte și incomod, o pată de neînlăturat din istoria Franței.

„Era ca un secret, ceva îngropat adânc în trecut asupra căruia toți preferau să păstreze tăcerea”

Este povestea Shoah-ul văzută prin ochii Sarei, o fetiță curajoasă de 10 ani, un roman care unește trecutul cu prezentul, urmărind cursul unei anchete jurnalistice.

Pe de o parte avem povestea Sarei care trăiește în Paris împreună cu părinții și frățiorul de 6 ani Michel. În zorii zilei de 16 iulie 1942 poliția franceză descinde violent în locuința familiei Starzinsky din strada Saintonge. Chiar înainte de a fi luați cu forța din apartament Sarah reușește să își ascundă fratele în locul lor secret, un dulap ascuns în peretele camerei lor, sperând că va reuși astfel să îl salveze. Ultimele cuvinte pe care fetița le adresează frățiorului sunt : ”Mă întorc mai târziu. Promit!”

În schimb familia Sarei alături de multe alte familii de evrei din Paris au fost arestate și închise în velodromul de iarna transformat acum într-o închisoare în aer liber. (Interesant este faptul că acesta va fi demolat în 1959 iar în prezent în locul lui se inalță ”o construcție mare, cafenie, tipică pentru începutul anilor 60, hidoasă și prin proporții și prin culoare” – sediul Ministerului de Interne.)

Nu mai exista scăpare.

Ziua se târa, nesfârșită, insuportabilă. Ghemuită lângă mama ei, fetița privea cum familiile din jur își pierdeau încetul cu încetul mințile. Nu era nimic de băut, nimic de mâncare. Căldura era înăbușitoare. Aerul era plin de un praf fin și uscat, care îți înțepa ochii și gâtul.

Cum ar putea să se întoarcă și să îl salveze pe Michel?

De cealaltă parte avem povestea Juliei Jarmond, 60 de ani mai târziu, de profesie jurnalist, căsătorită cu un arhitect celebru din Paris, căreia îi este încredințată realizarea unui reportaj despre razia de la Vel d’Hiv. Este începutul unei investigații care îi va dezvălui povestea Sarei și o va determina să-i urmeze pașii în încercarea de a o găsi, fiind convinsă că nu a pierit în infernul de la Auschwitz. Descoperirile pe care le va face îi vor schimba viața pentru totdeauna și îi vor anula proiectele de viitor.

Emoția și implicarea ating punctul culminant în capitolele narate de Sarah, când inutilitatea și brutalitatea celor întâmplate, văzute prin ochi de copil, au darul de a transmite un mesaj clar: viața, chiar și în fața atrocităților, trebuie să continue. În același timp experiența sau amintirea acestor fapte abominabile au puterea de a marca și transforma oamenii pentru totdeauna.

”Știu că rănile mele nu se vor vindeca niciodată”- așa își încheia Sarah scrisoarea adresată fratelui Michel.

Autoarea insistă mult asupra faptului că trecutul, mai ales atunci când există tendința de a-l elimina sau ascunde fiind considerat mult prea dureros, ar trebui scos la iveală tocmai pentru a face dreptate celor care au trecut prin acele momente tragice ale istoriei sau chiar și numai pentru simplul fapt de a fi sinceri cu noi înșine. Tocmai aceste considerente o motivează pe Julia și îi dau puterea de a rezolva enigma Sarei.

În prefața cărții autoarea ne dezvăluie că ”personajele din acest roman sunt în întregime fictive. Dar câteva dintre evenimentele descrise sunt reale, în special cele petrecute în vara anului 1942 în Franța ocupată și mai ales marea razie de la Velodrome d’Hiver. Aceasta nu este o lucrare istorică și nici nu se pretinde a fi. Este tributul pe care îl aduc copiilor de la Vel’ d’Hiv. Copiilor care nu s-au mai întors niciodată. Și celor care au supraviețuit ca să povestească.”

O poveste sfâșietoare și emoționantă care se citește cu aviditate , o carte recomandată celor care iubesc poveștile inspirate din evenimente istorice reale.

Zakhor. Al Tichkah. – Amintește-ți. Nu uita niciodată.

2 gânduri despre „Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.